Karneval war ursprünglich ein heidnisches Volksfest, das nach dem Winter den Übergang zum Frühling markierte. Eine Theorie besagt, dass so das Ende des Winters gefeiert und der Frühling begrüßt wurde. Man feierte, indem man aß, was vom Winter übrig geblieben war, um zu verhindern, dass die Lebensmittel während des großen Fastens verdarben. Das Tragen von Faschingskostümen und Karnevalsmasken hatte den Zweck, die bösen Wintergeister zu verjagen.
Eine zweite Erklärung ist, dass das Fest ursprünglich aus Griechenland kommt. Die Griechen feierten Ende Februar ein dreitägiges Fest zu Ehren des Gottes Dionysos (später Bacchus genannt). Dionysos ist der Gott des Weines, der Landwirtschaft, der Fruchtbarkeit, des Spaßes und Tanzes. Beim Dionysos-Fest wurde der erste neue Wein ausgeschenkt. Nach der griechischen Mythologie ist Dionysos während dieses Festivals in einem Schiffskarren in die Stadt Hellas eingefahren. Solche Karren werden auf Latein „carrus navalis" genannt, wovon sich das Wort Karneval ableiten lässt.
Der Begriff Fasching wird vor allem in Bayern und Österreich gebraucht. Das Wort Fasching leitet sich etymologisch vom Fastenschank her, also dem letzten Ausschank alkoholischer Getränke vor der früheren strengen Fastenzeit.
Dieselbe Bedeutung trägt auch der Begriff „Karneval“, abstammend vom Italienischem „carne vale“, was sovile heißt wie „Fleisch ade”, im Sinne, dass dies der letzte Tag vor der Fastenzeit ist, an dem man Fleisch essen kann.
Fasching wird unterschiedlich gefeiert, Musik und Verkleidung spielen dabei eine wichtige Rolle.
In Wirklichkeit jedoch ist Fasching ein Szenario, das wir in Freude feiern, um unsere Persönlichkeit zum Ausdruck zu bringen. Wir verkleiden uns als Piraten, Wikinger, Zauberer, Hexen, Narren usw.
În fiecare an organizăm această serbare, dar ce semnificaţie poartă această zi? Carnavalul a fost la origini o sărbătoare păgână, care marca trecerea de la iarnă la primavera. O teorie presupune că oamenii sărbătoreau astfel sfârșitul iernii, salutând venirea primăverii. Se sărbătorea prin mâncat. Oamenii mâncau bucatele rămase peste iarnă, pentru a evita alterarea acestora pe parcursul perioadei îndelungate de post. Costumele și măștile aveau ca scop alungarea spiritelor rele ale iernii. O altă teorie zice că această sărbătoare ar fi originară din Grecia. Grecii sărbătoreau pe parcursul a trei zile, la sfârșitul lui februarie, în cinstea zeului Dionis (Bachus). Dionis este zeul vinului, al agriculturii, al fertilității, al distracției și dansului. În cadrul acestei sărbători se servea pentru prima data vinul cel nou. După cum spune mitologia greacă, Dionis își făcea apariția cu ocazia acestei sărbători în orașul Hellas într-un car naval festiv, numele latin al acestui car era „carrus navalis“, de unde se presupune că ar deriva denumirea sărbătorii. Conceptul de „Fasching“ se foloseşte în special în Bavaria şi Austria, iar din punct de vedere etimologic derivă de la „Fastenschank“, ceea ce înseamnă ultima oară câd se servesc băuturi alcoolice înainte de postul Paştilor, pe vremuri ţinut cu stricteţe. Aceeaşi semnificaţie o are şi denumirea de „Carnaval“, provenind din italienescul „carne vale“, adică „carne pleacă”, în sensul că după această zi nu se mai serveşte carne pe întreaga perioadă a postului. Fasching-ul se sărbătoreşte în diverse maniere, dar muzica şi travestiul joacă un rol important. În realitate este Fasching-ul un scenariu, pe care îl punem în practică cu multă bucurie, exprimându-ne astfel personalitatea. Ne mascăm în pirați, vikingi, magicieni, vrăjitoare, bufoni şi altele.
Prof. Melanie Raab
